Lumina in fotografie: Cum evalueaza aparatul digital lumina?

Intr-un articol precedent am vorbit despre faptul ca poti controla, prin deschiderea diafragmei, timpul de expunere si sensibilitatea la lumina, cata lumina ajunge la senzorul aparatului. Dar, dincolo de aceste setari, trebuie sa stii faptul ca mai exista un factor care afecteaza modul in care aparatul masoara luminozitatea scenei. Acest lucru nu depinde de cantitatea de lumina incidenta. Citeste mai departe despre ce este vorba.

Moduri de măsurare

Aparatele digitale au încorporate sisteme de măsurare a luminii reflectate, de tip TTL (thought the lenses). Acestea utilizează unul dintre cele trei moduri diferite de măsurare pentru a calcula expunerea întregii fotografii, sau a unei părți din fotografie. In manualul aparatului vei gasi in engleza termenul de METERING pentru masurararea expunerii.

Aparatele compact au, deobicei, doar un mod de măsurare implicit, iar aparatele mai avansate le au pe toate trei. Diferența dintre tipul de operare al fiecărui mod se bazează pe cât de mult din scenă vizualizează aparatul de măsură. Modul de măsurare se schimbă foarte ușor, deobicei este la îndemână în aparatele foto. Încearcă fiecare mod pentru ca să știi cum să-l accesezi atunci când este nevoie.

Măsurarea matricială (evaluativă sau multi-zone)

Măsurarea matricială este cunoscută ca și evaluativă sau multisegmentară, în funcție de producătorul aparatului. Acesta este un mod în care camera privește întreaga scenă și evaluează lumina după cum se reflectă din zonele specifice de pe toată suprafața cadrului. Este modul implicit, folosit la toate aparatele foto digitale, de la cele compacte la cele DSLR. Este cel mai complex și sofisticat sistem de măsurare a luminii și, de asemenea, este foarte precis chiar și în cele mai dificile situții. În acest mod, sistemul de măsură împarte cadrul într-o grilă de zone care pot varia de la șase zone de bază la peste o mie, în cazul celor mai moderne modele DSLR.

Descarcă Cum Să-Ți Reglezi Aparatul FOTO Pentru Expunerea Perfectă

Atunci când apeși pe jumătate declanșatorul aparatului, acesta analizează cantitatea de lumină care vine de la fiecare din aceste segmente și apoi compară modelul de iluminae cu subiectele in baza de date aflată în memoria aparatului. Sistemul anumitor camere poate să compare scena cu până la 30.000 de expuneri stocate în memoria sa. La programarea bazei de date pentru aceste măsurători, producătorii includ o gamă vastă de scene comune și complexe pentru diferite situații (portrete, peisaje, prim-plan, etc…)

Aparatul analizând scena pe care vrem să o fotografiem, acesta deduce care este subiectul din cadru și care sunt cele mai importante părți din scena. Dacă vede o zonă înaltă, verticală, relativ întunecată, dar înconjurată de un câmp de iluminare, poate trage concluzia că fotografiezi o persoană stând pe o plajă cu nisip strălucitor sau zăpadă. Apoi aparatul calculează o expunere care va modera zonele luminate intens, oferind o expunere adecvată pentru față.

Atunci când alegem noi setările aparatului, măsurarea matricială va ține cont de multe informații având legătură între ele, chiar și distanța până la subiect (se bazează pe informațiile de focalizare oferite de obiectiv), direcția și intensitatea luminii, contrastul, valorile RGB ale fiecărui segment și culoarea subiectului. Urmând ca sistem aparatului să calculezele și să setze expunerea, proces ce durează fracțiuni de secundă.

Măsurarea expunerii medii cu pondere centrală

Un mic dezavantaj al măsurării matriciale este faptul că sistemul de măsură ține cont, întotdeauna, de întregul cadru. De cele mi multe ori, nu este doar acceptabil, ci și folositor, deoarece sistem are în vedere toate părțile scenei. Dar există situații în care cel mai important subiect (cel pe care vrem să îl măsurăm precis) ocupă doar o mică porțiune de cadru, iar în această situație, măsurarea cu pondere centrală poate fi utilă.

Ia în considerare informațiile de iluminat din întregul cdru, modul de măsurare cu pondere centrală își limitează expunere într-o mică porțiune centrală a cadrului. Zona centrală este indicată de un cerc în vizor, iar exponometrul se concentrează, de obicei, asupra 60-80% dintre valori în acea zonă. De exemplu, dacă un cadru este împărțit în pătrățele de 70/30, unde 70% din informații de află în zona centrală, atunci restul de bazează pe cele 30% rămase în cadru.

Această măsurare este ideală pentru situațiile în care un subiect relativ mic, dar important, este înconjurat de un fundal excesiv de luminos sau de întunecat. Dacă faci un portret al unui schior de fond pe un câmp acoperit cu zăpadă poți folosi acest mod de măsurare direct pe schior, reducând astfel importanța împrejurimilor. Alt exemplu ar fi dacă fotografiezi o floare luminată puternic din spate, înconjurată de frunziș luminos, poți expune direct pe floare și poți obține o expunere mai exactă a acesteia.


Măsurarea expunerii spot

Acest mod preia ideea măsurării centrale și o duce la extrem, măsurând expunerea într-o zonă chiar mai micp a cadrului (de obicei, o zonă între 1 și 5% din cea văzută prin vizor). La majoritatea aparatelor, această zonă este indicată în centrul cadrului, dar la unele camere DSLR nu este o zonă fixă și se poate seta după preferințe.

Diferența semnificativă între măsurarea centrală și cea spot, este că în ultimul caz, camera nu ia în considerare nicio altă zonă a vizoruli. Exponometrul citește doar zona indicată. Măsurarea spot este utilă mai ales când un subiect important ocupă o zonă atât de redusă și este important să alegi zona optimă. Măsurarea expunerii îți va spune ce setări va reporduce acea zonp restrânsă ca ton meniu.

Un alt avantaj al acestei măsurări este că poți folosi acest mod ca să compari mai multe tonalități specifice dintr-o scenă. Ne dă ocazia să măsuram adevărata gamă dinamică a unei scene, măsurâd atât zonele ei cele mai luminoase, cât și pe cele mai întunecate. Putem folosi măsurarea spot și ca să plasăm un subiect specific în gri neutru.

Concluzii

Având în vedere modurile existente de măsurare a luminii (sau altfel spus evaluarea luminozitatii scenei), vă recomand să le folosiți pe toate și să vă faceți o idee când și în ce situații v-ar putea fi de folos.
Sfaturi scurte și la obiect:

  •  Într-o scenă cu un contrast mare, folosește un sistem de măsurare spot ca să izolezi subiectul care te interesează.
  • Setează camera pe modul de expunere manual ca să poți recompune scena după măsurarea expunerii subiectului.
  • Pentru a citi gama dinamică a unei scene, măsoară la fața locului onele cele mai luminoase și pe cele mai întunecate.
  • Caută scene cu o gama largă de zone întunecate și luminoase ale subiectului și o mare varietate de culori.

Articol scris de Claudiu Lacatusu.

 

Avatar

About Laura Mateescu

Pasiunea pentru arta, si implicit fotografie, a inceput din copilarie. De la rangul de pasiune, dorinta arzatoare, s-a ajuns la hobby, si de la hobby la profesie. Din 2008 si pana acum, pregatesc constant informatii digerabile, care sa vina in ajutorul celor care, la fel ca mine, isi doresc sa invete tainele din spatele imaginilor patrunzatoare.

1 thought on “Lumina in fotografie: Cum evalueaza aparatul digital lumina?

Leave a Comment