Nu credeam că în doi ani de zile voi putea trece prin atâtea sisteme ca să descopăr că în cele din urmă comoara se afla chiar la mine în mână de la început!
Aș putea spune că povestea începe în anul 2012, când ne-am luat cadou de nuntă camera Fujifilm X100 (resigilat), renunțând la Nikon și zoom-uri datorită volumului și greutății. Am zis că am nevoie de o cameră, una bună cu care să fac tot. Și se pare că am avut dreptate, deși mișcarea de atunci mi s-a părut nebunească. Chiar îmi aduc aminte, că cineva râdea de mine cum de am dat atâția bani pe o cameră atât de mică fără zoom!
Cu Fuji X100 avem filmată și fotografiată nunta, botezul copiilor și tone de momente de familie, alături de fotografie de peisaj, fotografie de produs, fotografie culinară, fotografie macro, fotografie de stradă și documentară! Ce să mai vorbim! Totul am făcut cu acest mic aparat foto.
Până într-o zi, când viteza de focalizare mi s-a părut nemulțumitoare. Nu-mi este clar dacă am comparat-o cu ceva, sau vreun firmware l-a făcut mai încet, sau efectiv a îmbătrânit, cert este că la un moment dat parcă l-am simțit cam încet… asta prin anul 2017 (după 5 ani).
Cuprins
Și astfel am ajuns la Olympus O-MD EM10 MKII
Cert este că lucrul mult la PC impunea să fac plimbări mai dese și cum nu aveam o motivație am zis că trebuie să-mi iau un aparat foto ca să fac fotografie de stradă, astfel să am o motivație să ies să fac plimbări. Una peste alta, am ajuns la Olympus deși mă tenta Fujifilm X-T20. De ce am ales Olympus? Pentru prețul mic și stabilizarea micro four thirds care părea gralul lipsă – fotografie fără trepied – incredibil! Doar că pentru ce fac eu, nu-mi trebuie trepied și atunci când îmi trebuie trepied, îmi trebuie și cu Olympus dacă vreau să fiu sigur de rezultat.
Dezamăgirile nu au încetat să apară după o lună, când nu vedeam bokehul visat cu obiectivul de 45mm f1.8 (obiectiv pe care-l apreciez totuși pentru ce oferă) și zgomotul de imagine de la ISO 400 era agresiv. Și nu aceasta ar fi fost durerea cea mare, doar că Olympus cu 45mm f1,8, deși intra într-o borsetă, nu intra în buzunar ca Fujifilm X100 – și iată deci că nu puteam să-l iau cu mine chiar zilnic!
Asfel că am luat obiectivul de 20mm pancake Lumix (echivalent 40mm pe full frame). Deși eram mulțumit, totuși, nici acesta nu intra în buzunar precum Fujifilm X100 și focalizarea nu era mult mai rapidă decât Fujifilm X100!
Diferențele de milimetrii în față și în spate își spuneau cuvântul!
Trec Pe Lumix Gx9
După un an jumătate, eram ferm convins că o să schimb sistemul pe Fujifilm, până a apărut Lumix GX9, care mi-a promis un senzor mai bun și claritate excelentă.
Și pot spune că Lumix a livrat!
Dar vai design-ul deși aproape era perfect are câteva impedimente peste care nu am putut trece și pe care le-am descoperit în timp:
- EVF-ul este foarte slab și mic și nici asta nu ar fi problema dacă…
- dacă EVF-ul nu ar fi fost flexibil și scos în afară
Să pui un EVF care-ți obosește ochii, să-l faci și foarte scos în afară (vreo4 mm) care să ți se agațe în geantă și doar în buzunare mari să încapă, practic ai distrus o cameră care promitea să fie o alternativă pentru Fujifilm X100 dar cu lentile interschimbabile.
Dar mai ales lipsa unui obiectiv nativ echivalent 35mm Lumix m-a dezămăgit grav și am zis că nu mai pot continua cu un nou obiectiv de Olympus pe un body Lumix – știu că există Lumix Leica 15mm, dar eu vroiam 35mm cu orice preț – fiind hotărât că acesta este obiectivul foto pentru fotografia de stradă de care am nevoie!
Și Astfel Trec Pe Sony A7s + 35mm F1.8 – un superb combo, dar prea vizibil și greuț!
Observând diferențele mici ca zgomot de imagine (nu mai vorbesc despre celelate atribute) între calitatea unui senzor de Gx9/G9 vs un APSC și având în vedere căci căutam o cameră pentru fotografia de stradă și documentară (unde calitatea nu este primordială) am zis să folosesc Sony A7s 12MP pe care-l aveam deja!
Înainte să mă uit la obiectivul de 35mm, am încercat mai întâi 45mm f2.8 de la Sigma.
Obiectivul acesta, cu SonyA7s părea un vis devenit realitate – un full frame compact, de mărimea unui Fujifilm X-T3, dar cu calitățile și zgomotul de imagine al unui senzor full frame. Deși este un obiectiv superb, de metal și foarte ușor, are un firmware slab care nu-mi focaliza deloc bine pe Sony A7s (fapt raportat și de alții).
Și astfel m-am văzut nevoit să aleg între 35mm f2.8 Sony Zeiss, sau 35mm F1.8 Sony FE ! Am ales Sony f1.8 pentru că știam că este de aceeași mărime ca 55mm Zeiss f1.8. Și am zis că dacă mă învăț cu acest combo, voi putea adăuga în trusa foto pe urmă și acest Sony Zeiss 55 mm F1.8. Căci ce este fotografia de stradă fără un 50mm?
Mi-a luat o lună să-mi dau seama că nu sunt fericit cu această combinație! De ce? Pentru că aparatul era prea vizbil și mă făcea observabil, fiind catalogat ca fotograf profesionist.
Am iubit acest kit, dar din păcate mi-am dat seama că nu puteam rămâne la el pentru o cameră zilnică. Decât să-l țin să zacă pe raft, am decis să-l vând, fiind hotărât pe…
Sony RX1R II
Am revenit la masa de desen și am stabilit că trebuie să-mi pun pentru totdeauna clare prioritățile pentru o cameră zilnică care să mă mulțumească în toate aspectele!
Ce vroiam de la o cameră foto de zi cu zi care să-mi ofere șansa să evoluez atunci când pot?
Iată mai jos o listă cu condițiile pe care trebuie să le îndeplinească simultan:
- o cameră extrem de compactă, mică care să nu sperie și să mă facă să arăt ca un amator
- o cameră ușoară!
- vizor evf și/sau /optic
- ecran rabatabil – pentru fotografia de jos sau de la șold (de aceea nu am ales Fuji XPRO2 când am ales Lumix GX9 – deoarece doream și o cameră foto stil range finder cu vizorul în colț nu în mijloc!)
- calite maximă a imaginii – iar pentru mine aceasta înseamnă full frame, urmat de APSC/M43
- 35mm cu opțiunea de 50mm dacă se poate – nu vreau 28mm decât în cazuri rare!
Astfel am ajuns la concluzia că am de ales între următoarele camere
- Leica Q / Q2 – prețuri de neatins pentru mine și mai ales 28mm o exclud de pe listă!
- Sony RX1 – nu are vizor în rest are tot ce vroiam (ecran rabatabil)
- Sony RX1R2 – are vizor, are ecran, full frame 46MP – BINGO !
- Fujifilm X100F – nu are ecran rabatabil, dar dacă focalizarea automată s-a rezolvat, oare o pot regreta?
- Lumix LX100 II – din păcate zoom-ul non manual, senzorul și lipsa ecranului rabatabil l-au scos de pe listă (personal îmi trebuie o lentilă fixă).
În cele din urmă mă hotărâsem să iau două camere – Sony RX1R2 și Fujifilm X100F, urmând să o vând pe cea care nu livrează, cu tot riscul de a-mi da bugetul peste cap!
Deși în mare parte, știam în sinea mea că Fujifilm X100F va livra tot ce am nevoie (mai ales ca iar ajunsesem să utilizez Fuji X100 prima variantă, fiind uimit cât de uimitoare este în continuare această cameră, cât de naurală și cât de ergonomică este), calitatea incredibilă a unui full frame cu obiectiv f2 Zeiss mă tenta.
Din păcate sau din fericire, camera Sony RX1R2 pe care o găsisem nu mai era de vânzare pe OLX așa că am rămas la X100F.
Iată-mă Înapoi La Fujifilm X100F
Într-o zi de sâmbătă cu soare, am luat un Fujifilm X100F ca nou și negru. Focalizare nu era așa de rapidă ca pe Olympus sau ca pe Lumix, dar nu mai dădea rateuri și era suficient de rapidă încât să nu mă doară. Am testat-o pe copii alergând, pe bicliști și pe subiecte spontane și a livrat de fiecare dată! Durerea cea mare se rezolvase! Dar camera avea să mă uimească peste așteptări!
În rest ce mai pot să zic decât am zis mai sus. Experiența utilizării Fujifilm X100F este net superioară oricărui brand:
- atenție la detalii incredibilă
- vizor optic și EVF mult mai bun decât ce aveam și decât GX9
- compactă îmi intră într-un buzunar de pantalon de vară!
- ușoară
- husa de piele Fuji m-a uimit cât de ușoară este – practic nu afectează greutatea și mărimea camerei foto!
- cu tot cu husa de piele este mai compactă decât toate camerele foto pe care le am!
- este o cameră care nu sperie, care este agreabilă
- este o cameră care mă transpune într-un mod natural de a fotografia
- culorile jpeg-urilor sunt uimitoare – știam asta deja, dar cert este că m-a uimit mai mult decât mă așteptam
- bucurie la orice click!
Calitatea imaginii și a culorilor (și vai ce culori!!!) atât de mult m-a uimit încât a surclasat acea calitate de full frame pe care o am cu Sony A7s. Nu zic că nu doresc încă calitate full frame pentru un anumit tip de fotografie, dar pentru 90% din fotografii mă pot descurca perfect cu Fujifilm X100f, chiar dacă nu are stabilizare și nu este așa de „sharp” ca și alte camere foto.
Pur și simplu, este o cameră atât de naturală, cu atâta sens și atâta finețe fotografică, încât chiar nu mai contează nimic – bucuria care ți-o oferă în utilizarea, portabilitatea și faptul că este „prietenoasă” și nu sperie, o fac alegerea perfectă pentru fotografia de zi cu zi și nu doar!
Am ajuns acasă
În prezent Fujifilm X100F este tot timpul cu mine și nu mai simt nevoia nici unei alte camere – decât a unei focale de 50mm (de ne-ar da Fuji un crop în RAW pe 50mm nu aș mai avea nevoie de altă cameră pentru fotografia de stradă). În prezent folosesc Lumix GX9 cu 25mm Olympus ca și kit-ul compact pentru fotografia de stradă cu 50mm – dar totuși nu simt bucuria, naturalețea, concentrarea pe care o simt când folosesc Fuji X100f.
Soluțiile pentru 50mm pe Fujifilm se pare că sunt următoarele:
- Adaptorul TCL X100II pentru Fuji X100
- Fujifilm X-E3 cu 35mm f2/f1.4
- Fuji X-PRO 2 sau X-PRO-3 (singurul range finder Fuji cu ecran rabatabil momentan) cu 35mm f2/f1.4
Între ce am scris mai sus, cred că cel mai portabil și ușor sistem de fotografie de stradă este cel format din FujiX100F + TCLX100II – îl înșurubezi și ești pe focala de 50mm. Are doar 180 gr, dar pare cam mare din fotografii și videoclipuri – nu am pus mâna încă pe el. Probabil îmi voi da seama doar după ce-l voi utiliza dacă într-adevăr strică sensul camerei Fuji X100 (cum zic unii) sau se poate utiliza astfel.
Adevărul este că mă pot lipsi de focala de 50mm folosind Fujifilm X100F (pentru că 35mm cu un pic de zoom cu picioarele te poate duce acolo unde vrei) și mai precizez că există opțiunea să tragi doar în JPEG cu o focală echivalentă de 50mm (dar nu am apucat să fac un test concludent – dar voi face și voi scrie despre aceasta).
Actualizare pentru opțiunea de 50mm: am folosit opțiunea de 50mm din cameră. Personal mă frustrează pentru că nu am o setare să o trec automat pe 50mm și să rămâna astfel – ci trebuie să umblu în meniu să trec din RAW în Jpeg. Calitatea este acceptabilă, doar că modificarea RAW-JPEG și invers este foarte anevoioasă chiar dacă am setat o funcție pe un buton – cameră nu rămâne în jpeg modul crop pe 50mm ci se resetează iar în RAW. De asemenea, faptul că nu pot avea RAW mă deranjează – prefer totuși să am și fișierul RAW chiar dacă în 90% din cazuri jpeg-ul este suficient. De aceea recomandarea mea este să folosești adaptorul de TCL X100II sau un x-e2s/xe3 ca și cameră secundară.
Concluzii
Nu-mi imaginam vreodată să fac o așa suceală, încât să ajung de unde am plecat! Dar cert este, că pentru mine cel puțin Fujifilm X100F este singurul aparat foto care are sens! Nu am cuvinte să descriu câtă bucurie în utilizare poate oferi o astfel de cameră. De la calitate și design, la ergonomie și butoane acolo unde trebuie să fie, la greutate și portabilitate, la calitatea imaginii și opțiuni de personalizare! Totul este perfect! O atenție la detaliile care contează pentru un pasionat de fotografie incredibile!
Deci dacă mă întrebi ce cameră să-ți iei pentru fotografia de stradă, de familie, de călătorie și fotografia zilnică, cert este că-ți recomand indubitabil Fujifilm X100F. Pot spune dupa 7 ani de utilizare, că sunt cei care nu fac produse de consum pe care doar să le facă – iar politica de upgrade firmware vorbește de la sine! Vechiul meu Fujifilm X100 a primit încă upgrade-uri firmware deși îl am de 7 ani! Asta spune tot despre filosofia Fujifilm! Personal deși continui să mă folosesc și de camerele enumerate mai sus, mai că aș vinde tot și aș trece doar pe Fujifilm pentru a avea consistență în toate imaginile create!