Ai fost vreodata la o expozitie de fotografie? Daca nu, iti recomand sa mergi. Nu costa nimic, si simpla ta vizita acolo poate insemna chiar o lectie de fotografie. Am scris acest articol din prisma vizitatorului unei expozitii fotografice, si nu din prisma fotografului care expune.
Învățătura nu se obține prin șansă, trebuie căutată cu ardoare și frecventată cu sârguință. – Abigail Adams
Iata cateva lucruri mai putin evidente pe care le putem invata de la o expozitie foto:
Orice expozitie are un titlu, o tema.
Fotografiile expuse sunt alese in asa fel incat sa existe o legatura intre ele. Ele reprezinta, defapt, o serie de imagini care spun aceeasi poveste. Cu alte cuvinte, putem vorbi despre un documentar fotografic.
Vizualizarea unei singure fotografii din serie, intr-o galerie virtuala (prin retelele sociale) nu are acelasi impact pe care il are vizitarea unei expozitii in care sunt expuse mai multe fotogafii pe aceeasi tema. Impactul produs este mult marit atat din pricina interactiunii cu imaginea tiparita, palpabila, cat si din prisma intelegerii relatiei dintre imagini.
Gasirea unui titlu pentru acea expozitie nu este un lucru tocmai usor. Chiar daca tema expozitiei o putem intelege prin rationamentul din mintea noastra, rezumarea acestui inteles in unul sau doua cuvinte puternice este ceva mai dificil.
Ca sa intelegi mai bine, pentru cei care organizeaza si expun, este precum punerea numelui unei fiinte dragi, sau, brand-urirea unui produs drag. Asadar, numele expozitiei este plin de incarcatura emotionala a celui care a pregatit-o.
Artistii fotografi au dezvoltat un anume stil prin care se remarca.
Ideea unei expozitii porneste de la faptul ca autorul, sau autorii, isi doresc sa expuna imagini pe o anumita tema, intr-un anumit stil. Din multele fotografii pe care le fac de-a lungul anilor, ei aleg cateva care ii reprenzita. Nu exista multe posibile teme, si de aceea nu este exclus ca si alti fotografi sa le fi abordat in trecut. Dar ceea ce deosebeste o expozitie de alta este faptul ca avem alti expozanti, cu ALT STIL.
Pana in momentul alegerii fotografiilor ei si-au format un stil – asta nu se intampla peste noapte. Au descoperit deja ce fel de tehnici vizuale le plac, si au cautat sa repete acelasi stil in fotografiile lor. Intelegand faptul ca dezvoltarea stilului este un proces indelungat, poti aprecia si stima valoarea artistilor fotografi.
Daca fotograful reuseste sa isi puna o aprenta personala puternica prin modul de aplicare a tehnicii fotografice, vei constata la un moment dat, ca recunosti autorul unei fotografii dupa stilul specific acelui autor.
Atunci cand si tu la randul tau esti in cautarea propriului stil, te poti inspira de la ce au facut altii inaintea ta. Nu este nevoie sa reinventam roata, putem invata de la altii, dar, fara a copia. Vizitarea unor expozitii este mai mult decat indicata pentru cei care vor sa-si descopere stilul.
O expozitie poate cuprinde fotografii facute intr-un interval de timp lung.
Ceea ce vezi expus este o selectie atent aleasa a celor mai bune fotografii pe o anumita tema. Vizitand expozitii fotografice, contribui la dezvoltarea unui simt estetic mai bun. Este de preferat sa vezi o astfel de selectie decat toate balariile care apar in retelele sociale. Simtul artistic (cu alte cuvinte, talentul) este ceva ce se cultiva, ca un diamant pe care il ai nativ, dar care se slefuieste cu timpul prin efortul celui care il detine.
Este posibil ca fotografii expozanti sa fi facut ani la randul fotografii pe acea tema, mult mai multe decat cele expuse. Cand iti intra in cap o idee fixa, si vrei sa faci fotografii tematice, umblii in cautarea subiectului potrivit de-a lungul unei perioade mai lungi de timp. Nu este ceva ce se construieste intr-o zi sau o saptamana. Nu este suficienta o singura sedinta foto. S-ar putea sa fie nevoie ca fotograful sa calatoareasca in diferite colturi ale tarii sau chiar a lumii, in diferite sezoane, pentru a putea completa ideea documentarului fotografic.
De exemplu, acum m-am decis sa fotografiez lumea in miscare, intr-un context stradal. Elementul comun al fotografiilor cu care am ilustrat acest articol este neclaritatea de miscare, intentionat realizata, prin care vreau sa amplific senzatia de miscare. Mai mult decat atat, mi-am propus de data aceasta sa folosesc exclusiv telefonul pentru realizarea imaginilor – ca o provocare. Sunt sigura insa ca va mai dura ceva pana cand voi gasi suficiente scene care sa imi placa, si apoi, pana cand voi face un triaj al celor mai bune dintre ele.
In loc de concluzie: Se poate pregati o expozitie doar daca entuziasmul pentru tema aleasa ramane viu pentru un interval de timp lung. Organizarea unei expozitii, dincolo de efortul financiar, necesita perseverenta si pasiune pentru tema aleasa. Sa faci cateva fotografii bunicele, pe o anume tema comuna, e usor. Sa faci zeci de fotografii bune, pe o tema mai dificila, sau care sa se deosebeasca printr-un stil aparte, este deja altceva. Ca vizitator al unei expozitii, simti acest lucru atunci cand te plimbi cu privirea de la o fotografie la alta.
Multumesc frumos!
Este un material interesant si util.
Eu am avut bucuria sa fac mai multe expozitii cu fotografiile facute de mine. Le-am facut asa cum m-am priceput, fara multa pregatire artistica.
Expozitiile mele au avut ca subiect prezentarea unor orase vizitate si le-am organizat cu ocazii festive.
De Ziua Nationala a SUA, am organizat o expozitie la Ploiesti.
De Ziua Nationala a Frantei, am organizat expozitii la Ploiesti, Busteni, Sectorul 6 Bucuresti.
De Ziua Victoriei si a Europei, am organizat expozitie in Moinesti (unde am terminat liceul in 1961).
Repet le-am facut fara o pregatire speciala artistica si fara a fi ajutat din punct de vedere al alegerii imaginilor sau al modului de expunere.
Pentru mine a fost o mare bucurie sa prezint imagini din nenumarate locuri prin care am calatorit si sa leg aceste imagini de momente importante din istoria acelor locuri.
Acum, pana in septembrie, sunt prea ocupat pentru a ma mai ocupa personal de astfel activitati.
Va doresc succes in tot ce intreprindeti,
Constantin